Definitie

Sa-ti urle sufletul cu doua secunde inainte de plansul copilului din timpul noptii, e ceva anticipativ; sa ai privirea atintita in tavanul negru de-atata intuneric, doar pentru ca, cu cateva ore in urma ai baut un "refresher", inseamna neglijenta; sa nu poti dormi si sa nu te poti linisti noaptea doar pentru ca te gandesti cu ce oare sa-ti mai imbraci odrasla la plimbare a doua zi, inseamna nebunie; sa-ti curga siroaie pe tine atunci cand tu, in vanatoarea dupa vreo pereche de sandale sau vreo "toala" pentru copilul tau, nu-ti gasesti propria "progenitura" prin magazin, nu inseamna neglijenta, ci grava abatere de la principiile etice ale unui om sanatos la cap si un pic "luat" probabil. sa te contrezi principialmente, fireste, cu vreun ins intamplator plasat in contextul disperarii tale, e pierdere de timp. La ce folos? N-are sens...
Sa stai cu urechile ciulite spre odaia de vis-a-vis, doar-doar s-o misca patutul bebelusului, inseamna autoflagelare; sa rasufli usurata atunci cand, in graba gandurilor asasine, propria-ti creatura iti spune bland, "okay", inseamna "imblanzirea scorpiei". Sa te bufneasca rasul atunci cand, copilu-ti, primul cuvant pe care-l scoate dimineata e "Gaga", inseamna sa-i pui "aria" cu pricina, foarte comerciala, de altfel. asta ca sa-i faci pe plac copilului. Sa-ti privesti sotul cum doarme si sa asculti ataraxia odaii de vis-a-vis, inseamna sa stai nemiscata la o masa banala din lemn, pe un scaun enervant de scartaitor, la orele doua din noapte si sa asterni pe-o foaie de hartie bazaconiile care-mi ies de sub "penel"; sa asculti hora ingerilot care-ti iau de manuta copilasul si-l invita la dansul vietii, inseamna sa fii spectator... si unul lucid, constient, tragic.
Sa te gandesti intr-una la ziua de maine e deja o aberatie; sa te ridici din pat la doua din noapte si sa te grabesti s-asterni pe hartie vorbele astea, inseamna... nu stiu ce inseamna, sa vorbesti scriind probabil, sa-ti faci din albul de pe hartie un interlocutor imaginar, sa simti nevoia de a-ti striga cuiva nelinistea si bucuria. Sa mai scrii din cand in cand cate ceva despre tine si propriu-ti copil atunci cand acesta mai scoate vreo 'perla", inseamna sa tii cont de sfatul unei persoane dragi mie. I-am promis c-o sa mai scriu cate ceva din cand in cand, ca sa nu-mi irosesc talentul inexistent de "condeias". Sa gandesti prea mult, sa te intorci si sa revii din sau la ideile tale, sa sucesti o problema pe toate partile, sa inventezi replici imaginare unei persoane enervante care sa te fi tachinat peste zi, e deja suferinta. Viata e perversa, nu merita atata atentie. Toate astea inseamna sa-ti sinucizi linistea sufleteasca, pe care ai avut-o probabil o data in viata, si asta atunci cand erai copil.
Eu n-am avut o copilarie frumoasa. ba cred ca au fost vreo cateva saptamani, si asta cat am stat departe de persoana care a facut imprudenta sa-si doneze spermatozoidul la creatia mea. Eu am fost un suflet chinuit care plangea mult, vorbeam singura de-aiurea, ma inchideam in propria-mi camera, doar-doar n-oi mai vedea sau auzi vreun nou "concert" de "muzica de Bach".
Cand imi sarut copilul pe frunte sau pe obrajoru-i rumen de-atata vino-ncoa', cand ii ofer sufletul meu si tot ce am eu mai bun, am o senzatie de usurare, de "soulagement psychique". Am senzatia de anulare a suferintei tuturor copiilor maltratati sau suferinzi, sau muribunzi, tuturor copiilor care sunt tinuti cu fontanela deschisa inca, pe vreo banca din fier de prin fata vreunui magazin ca sa fie indopati cu vin, doar-doar or tacea dracu' odata; tuturor copiilor carora li se pune un "somuioc" la gura ca nu cumva sa irite vreu "parinte" amator, tampit si batut in cap. Asta mi se pare. Nu e minunat?
Si mi-am jurat ceva: sa-mi protejez copilul si dincolo de nefiinta-mi. I-am promis eternitatea. Si mai prmit ceva cuiva: c-am sa mai scriu candva ceva. Am sa-ncerc sa nu mai gandesc ganduri, sa nu mai inventez replici, sa ma tin de promisiuni, sa fiu cuminte ca sa primesc darul somnului.
Imi divinizez copilasul, imi ador sotul, imi iubesc pana la epuizare mama, imi urasc pana la disperare tatal, nu-mi uit fratele, imi respect putinii prieteni, imi ignor dusmanii, imi neglijez sanatatea, gandesc prea mult, n-am timp si nu am pace deloc. "Vad enorm si simt monstruos".