Fructul interzis

In sfarsit am terminat lecturarea uneia dintre cele mai faimoase carti ale literaturii erotice, Fructul interzis, scris sub pseudonimul de Nedjma. E o carte cutremuratoare, e emotie, e soc. Fiecare rand iti provoaca o stare de bine si de rau in acelasi timp. Are un gust dulce amar. E o povestire a sufletului si a carnii, o iubire care isi rosteste numele, adeseori crud, care nu se impiedica de nicio morala, in afara de cea a inimii. O carte care conjuga erotismul, mania, senzualitatea, desantarea si poezia cu o indiscutabila finete. O scriere abrupta, directa, fara fasoane.
Mesajul Nedjmei este sa vorbim despre dragoste fara perdea, fara ocolisuri, fara frici si vinovatii inchipuite. Avem de-a face cu o lectura sanitara, care, in ciuda amenintarii cu moartea ce planeaza asupra autoarei sale, marcheaza sfarsitul unei epoci in care femeilor islamice le era interzis sa vorbeasca despre dragoste, sexualitate si dorinta. Adica, pur si simplu, despre viata.